Viitoarea lui soție
BEISTE primește ordin de la rege să se căsătorească din nou, cu un străin, dar așa era lumea în acele vremuri. Personajul lui Beiste era încă aspru pe margini, cu siguranță avea nevoie să fie șlefuit, dar mi-a plăcut ideea generală a comportamentului său aspru, posesiv și autoritar. Uneori poate fi gelos în mod nejustificat, dar este și protector ca un urs cu viitoarea lui soție - Amelia. Întâlnirea lui cu Amelia a fost drăguță, deși a fost prea rapidă... aproape ca și cum ar fi fost scremată și nu am simțit că s-au conectat suficient de mult... ca și cum chimia nu a fost construită pentru a atrage, mai mult ca o senzație de touch and go. Beiste a mai fost căsătorit și, deși a fost unul de conveniență, am presupus că a ținut destul de mult la răposata lui soție și la copilul lor nenăscut. Nu a durat mult până când Beiste s-a dat la Amelia și, în ciuda faptului că a fost un insta-love, nu m-am simțit deranjată sau descurajată de asta. Datorită numeroaselor schimbări de dispoziție ale lui Beiste, a ținut povestea vie, iar atunci când se întâmplă căderile, nu a făcut decât să mă țină lipită de scaun pentru a o termina.
AMELIA nu este o persoană ușor de înduplecat, asta e sigur. Ca vindecător, ea este dedicată pasiunii ei de a vindeca oameni și de a ajuta pur și simplu. Sincer, filiația ei m-a lăsat un pic confuză, căci mă tot întrebam dacă Tatăl ei din poveste este adevăratul ei Tată... sau mama ei era însărcinată cu copilul altui bărbat când l-a cunoscut pe cel pe care Amelia îl numește Tată în poveste? Oricum, Amelia și Beiste se întâlnesc în termeni destul de aprinși și când el este cel care se va căsători cu sora ei, Mary, asta îi pune în imediata apropiere.
