Lecțiile acelei veri
Vara anului 1979, în al optsprezecelea an al lui Vincent Bianco, vara dinaintea facultății, lucrează în construcții alături de doi veterani din Vietnam. Plănuiește să își petreacă timpul liber făcând prostii cu amicii săi, îmbătându-se, văzându-i pe unii dintre ei pentru ultima oară. Dar William Goodman, cu doisprezece ani mai mare decât Vincent, îl schimbă pe Vincent, îi schimbă modul în care vede acea vară și cum vede lucrurile mai târziu în viață. William se destrăma, era deja destrămat și, deși scrisese un jurnal în timpul serviciului, a încetat să-l mai scrie când nu a mai putut pune pe hârtie lucrurile pe care le vedea și le făcea. Totul a rămas înăbușit în interiorul lui și, pentru acea vară, Vincent devine jurnalul verbal al lui William.
În 2016, Vincent primește un colet de la William, fără adresă de retur. În interiorul coletului se află jurnalul lui William, pe care l-a început în 1967, iar William îi cere lui Vincent să citească jurnalul în ordine, așa cum a fost scris. În jurnal se regăsesc gândurile și sentimentele lui William și, mai târziu, o parte din grozăviile sale, deși William nu avea cum să pună totul pe hârtie și nici măcar să se gândească cu adevărat la ceea ce a văzut și a făcut. Războiul l-a transformat pe William și nu avea să-i mai iasă niciodată din minte, credea că a zdrobit totul acolo unde nu-l mai putea răni, dar, în schimb, l-a mâncat din interior spre exterior.
Când Vincent primește coletul, este soț, tată a doi copii, iar propriul său fiu are optsprezece ani și se îndreaptă spre facultate. Știe că lucrurile pe care fiul său le consideră importante în acest moment pălesc în fața tragediilor războiului cu care William s-a confruntat și a tragediilor vieții care îl așteaptă, genul de pierderi despre care un tânăr de optsprezece ani crede că nu i se vor întâmpla, cel puțin nu pentru foarte, foarte mult timp.
